Informatii despre Jucatori de galati
P.S: Acesti porumbei s-au vandut
P.S: Informatiile de mai jos nu sunt in privinta cu porumbeii din imaginile date
Originile rollerilor
“Omul a crescut porumbei de secole. Un mare numar de mutatii au dus la aparitia diferitelor rase de porumbei, rase care sunt originare din tarile Orientului Mijlociu, incepand din Turcia pana in Persia( acum Iran) si din jurul Marii Mediterane pana in Egipt. Wendell Levi a scris: “…Aceasta stim: ca porumbelul domestic insoteste civilizatiile si tarile estice au infaptuit domesticirea lui. Nu exista nicio inregistrare de rase de porumbei domestici indigeni pe teritoriul Germaniei, Frantei, Marii Britanii sau Americii. Cele mai multe rase de porumbei domestici ale acestor tari sunt urmare a importurilor de porumbei din tarile civilizatiei antice – Persia, India si Asia Mica. In prezent rasele Occidentale nu sunt create din specii salbatice ci din rase precedente introduse din est.” ( Levi, The Pigeon, 1941, 1963)
“Originile antice ale porumbelului roller sunt invaluite in mister si presupuneri. Levi numeste jucatori “ una dintre cele mai vechi varietati de porumbei cunoscute”.El citeaza un manuscris persan vechi din anul 1100 care mentioneaza jocul la porumbei. Diferite autoritati ne adeveresc ca toti porumbeii roller pot avea originea in Rollerul Oriental, care este cunoscut ca fiind crescut in evul mediu in vechile tinuturi ale Turciei si Persiei. Totusi, anumite diferente semnificative intre Rollerul Oriental – care nu are glanda uropigiana si are mai mult de 12 pene in coada – si alte varietati de jucatori si rolleri, au convins alte autoritati ca gena “ro”poate avea, de asemenea, mutatii, printre porumbei, altii decat Rollerul Oriental. Cartea lui J.C.Lyell din 1887 – Porumbeii de rasa, afirma ca primii Rolleri Orientali au fost introdusi in Anglia cu putin inainte de 1874 de catre H.P. Caridia, acelasi crescator care a introdus Oriental Frill in Anglia. Zburatorii-jucatori urmau sa fie gasiti in intreaga Anglie cu cel putin doua secole inainte. “
“Nu este greu sa ne imaginam ca porumbeii jucatori, se poate sa fi fost introdusi in Europa in timpul domniei de 300 de ani a maurilor musulmani din Africa de Nord peste Peninsula Iberica ,cunoscuta azi ca Spania. Daca nu atunci, porumbei jucatori ar fi putut fi transportati in Europa in timpul cruciadelor, care au inceput cu chemarea la arme, a Papei Urban, in 1095, apel facut tuturor crestinilor pentru a elibera Palestina de la musulmani, recuperarea Sfantului Graal si a altor relicve crestine gandit sa ramana in Ierusalim. Diversele Cruciade au durat timp de 250 de ani. Cu siguranta ca in jaful lor, printre crestinii care au luptat in drumul lor prin Orientul Mijlociu, au existat si unii cavaleri sau vasali care au simpatizat porumbeii jucatori unici, pe care i-au gasit, si au adus cativa in Europa, pentru a impresiona stapanii lor feudali. Cei mai multi feudali, au pastrat perechile de porumbei , iar puii tineri i-au folosit pentru mesele lor.”
“Reproducerea diferitelor forme a jucatorilor sau zburatorilor erau foarte des intalnite pe covoarele de rugaciune a musulmanilor din Orientul Mijlociu. Un prieten de-al meu Iranian, m-a asigurat ca, jucatorii si plonjorii( la fel ca Doneks) erau asa de comuni in Iran in timpul tineretii sale, incat cel putin jumatate din gospodariile din Teheran aveau porumbei performeri. Amuzamentul inofensiv cu porumbei de zbor a fost transmis din tata in fiu de sute de generatii in randul persilor si turcilor. Pentru ca a adus atat de multa placere la atat de multi, a fost unul dintre primele hobby-uri care au fost scoase in afara legii in Afganistan, atunci cand ura Talibanilor a preluat puterea acolo. Totusi, dupa inlaturarea talibanilor din Kabul de catre Marina Statelor Unite si Alianta Nord Afgana, crescatorii Afgani de porumbei au aparut, vanzand porumbei vecinilor care erau nerabdatori sa-si reia hobbyul lor interzis anterior.”
“Rollerul efectueaza jocul (invartitura- siragul) pentru ca a mostenit o gena pentru joc (gena “ro”).Dar nu numai aceasta gena il face pe roller sa joace perfect. Aceasta il face sa prezinte reflexul de a juca. Anumite gene, suspectate ca fiind aditive, tipul potrivit, fizicul si o dotare mentala unica sunt necesare inainte de a putea utiliza un porumbel gena “ro”,pentru a juca ca un adevarat roller. Nimeni nu stie cand aceasta gena mutanta “ro” a devenit parte din compediu geneticii porumbelului sau daca am putea avea aceasta mutatie in mai mult de unul sau mai multi porumbei in mai mult de o ocazie originara. Sunt multe rase de porumbei jucatori in lume, dintre care multe nu mai joaca sau nici macar nu mai zboara, datorita faptului ca in timp ele au fost crescute doar pentru caracteristicile de frumusete.”
“Tipul Rollerului de Birmingham este diferit de cel al jucatorilor de frumusete “fata-lunga” sau al celor “fata-scurta”, sau chiar de versiunile acestor jucatori de acum 150 de ani, reprezentate in cartile vechi de porumbei.In schimb, deoarece Rollerul de Birmingham seamana mai mult cu Jucatorul Olandez vechi, se presupune ca Rollerul de Birmingham s-a bazat pe unele infuzii de sange de Jucator Olandez vechi sau, cel putin, cele doua rase pot sa derive dintr-un stramos comun, probabil de undeva in jurul secolului 15-17.” Comparand astazi rollerii de Birmingham cu cei Orientali precum si cu alte categorii de rolleri e relativ lesne de observat unele similitudini ale trasaturilor lor,similitudini ce se regasesc si in tipologia acelor jucatori galateni care imbina in cea mai mare masura carcateristicile de baza ale unui « roller » :zbor inalt si joc variat executat in snururi lungi.
De asemenea este interesant de stiut faptul ca nu toti rollerii sunt selectati sa « joace » de aceeasi maniera.Tipurile « clasice » de executii acrobatice sunt considerate la unele rase drept erori grave,acestea,si dau de exemplu rollerul de Pristina, avand modalitati total diferite de a « juca ».
Rollerul de Galati
Asa cum se intampla de obicei,o descriere cat mai obiectiva despre ceea ce reprezinta porumbeii « galateni » ne vine de la cineva din afara tarii.Vorbind despre « galatenii » crescuti in Germania iata ce spune un mare pasionat al rasei,dl.Horst Armbruster : “ Incercati sa raspundeti la intrebarea: care rasa de porumbei ar putea reprezenta in modul cel mai expresiv Romania, istoria sa, geneza sa, lupta sa tenace pentru independenta, pentru mostenirea ei culturala proprie? Care din rasele de porumbei romanesti poate fi identificata de la prima vedere si numita cu un singur cuvint? Desigur, numai “galatenii”.De fapt, este vorba de o rasa cu atit de numeroase varietati, incit mai degraba s-ar putea vorbi de o familie columbicola, cum alta nu prea mai este pe lume.
“Galatenii” intrunesc toate calitatile care definesc un porumbel de performanta si care se mai intilnesc doar la porumbeii calatori: prolificitate buna, nepretentiozitate, zbor si joc de frunte ,excelent si pe deasupra, o armonie nestirbita. Toate aceste valori se insumeaza intr-o infatisare fina, slefuita. “Galatenii” se prezinta ca porumbei mici, cu capul rotund, ciocul de lungime mijlocie, picioare scurte si penaj strins lipit de corp. Nimic nu este inutil sau suparator. Cu gene palide, ochi de perla, cioc de culoare deschisa, cu mot sau fara, in toate varietatile de culoare intilnite la porumbei, mai ales baltati si patati, cite gusturi ar fi, toate pot fi satisfacute.
Cine lasa “galatenii” sa zboare nu trebuie sa dea explicatii.”
Pentru a da insa un inteles corect acestei descrieri trebuie sa spunem ca afirmatiile crescatorului german se refera la porumbei plecati din Romania cu mult timp inainte ca « roadele » a tot soiul de « mode » care au cuprins rasa sa-si faca simtite efectele nedorite de astazi.
Pe de alta parte nici sinonimia porumbel de Galati-Roller romanesc n-a functionat intotdeauna,insasi prima descriere a rasei,facuta de Peterffi(1963) facand referire la varietati care ar apartine « rasei » de Galati dar care nu prezinta joc(ciocosii pe vanat sau capacitii pe negru ciocosi).Ori,chiar daca acceptiunea termenului « roller » exclude o astfel de incadrare,acest « amanunt » a fost ulterior sursa a unui sir neintrerupt de controverse privitor la practica denumirii rasei drept « jucator de Galati ».Iar astazi cand ne aflam in fata unor norme unanim acceptate la nivel european in ceea ce priveste clasificarea raselor de porumbei e absolut necesar sa fie eliminata si confuzia in definirea jucatorului de Galati.Celor 3 clase de porumbei de zbor,respectiv zburatorii, jucatorii(tumblerii) si rollerii,trebuie sa le apartina si rasele romanesti, iar fiecarei rase o singura clasa.E inacceptabil sa consideram ca putem avea rase care pot include porumbei care sa apartina tuturor claselor incluse in grupa porumbeilor de zbor.Nemaipunand in discutie si diferentele nete de natura morfologica existente la acesti porumbei.
Originile rollerilor de Galati sunt,fara indoiala,un subiect cat se poate de incitant avand in vedere notorietatea de care se bucura acestia cat si controverselor care le-au insotit
evolutia.Cu toate acestea,in mod bizar,toti autorii romani au evitat sa se aplece asupra acestei teme.De la Peterffi si pana la Leonte am avut parte doar de descrieri ale prezentului si doar vagi trimiteri la originile posibile ale acestor porumbei.
Sigur ca este foarte greu de a avea certitudini pe marginea acestui subiect in legatura cu care materialul documentar autohton este aproape inexistent.Din ceea ce insa gasim la diversi autori straini si in raport de contextul istoric al perioadei in care putem presupune ca au aparut acesti porumbei putem trage anumite concluzii.
Astfel,o prima certitudine este aceea ca avand in vedere localizarea Galatiului,geneza porumbeilor galateni sta in mod indubitabil sub semnul influentelor a doua mari zone de cultura columbofila,cea turca si cea ruseasca.Pentru ca despre porumbeii autohtoni,care e posibil sa fi existat pe actualul teritoriu romanesc nu avem absolut niciun fel de date este putin probabil ca influentele lor sa poata fi considerate
determinante.Ca atare este obligatoriu de luat in considerare aportul porumbeilor adusi,prin diverse mijloace in zona Galati-Braila,zona cu putenice si vechi traditii comerciale influentate in mod hotarator de prezenta Dunarii.Este binecunoscut ca unii dintre cei mai importanti vectori ai transferului diverselor rase dintr-o zona geografica in alta au fost negustorii si marinarii.Ori zona Galatiului a fost una predispusa aceastui gen de
influente.Pe de alta parte nu putem face abstractie de aspectele de ordin politic stiute fiind influentele in zona, atat turcesti cat si rusesti.
Pana sa devina o indeletnicire cu mare impact social se stie foarte bine ca, cresterea porumbeilor a fost apanajul,inca din antichitate,al celor cu un anumit statut privilegiat. Cultivarea diverselor rase de porumbei pe la resedintele diversilor conducatorii ai vechilor imperii e de necontestat,existand numeroase documente care atesta acest
fapt.Pe masura ce expansiunea imperiala,din diverse locuri,a existat,cu certitudine a fost urmata si de un aport de diverse rase de porumbei in zonele noi ocupate.Iar acolo unde dominatia a durat perioade cat mai lungi de timp,cu atat mai mult s-a facut simtita influenta si in ceea ce priveste migratia anumitor rase de porumbei si pe aceasta cale,formarea de rase locale noi.
Influenta culturii columbicole turcesti se presupune c-a avut un mare impact incepand cu sec XV,cand Imperiul Otoman domina intreaga Peninsula Balcanica.Din zona turceasca au ajuns astfel in toate tarile din zona porumbei,fie cu origini turcesti,fie adusi de otomani din zona Asiei Centrale,cea care este considerata a fi leaganul tuturor raselor domestice de porumbei.O astel de rasa,asupra careia inca nu exista o punere de acord asupra originii si provenientei,este Rollerul Oriental,rasa pe care turcii se pare ca.avand in vedere calitatile acesteia,au cultivat-o si au dus-o in mai toate zonele de dominatie pe care le-au avut.Dar turcii nu s-au limitat doar la cresterea acestui tip de porumbel,ei crescand si selectionand o mai mare varietate de rase.Astfel,in zona central-sud-estica a Turciei actuale,in zona orasului Denizli,a fost si este si astazi un puternic centru de selectie si crestere a porumbeilor.Aici se cresc asa numitii « dolapci »,o rasa foarte veche de zburatori,dar care nu este o rasa de rolleri ci de asa-zisi « spinners » sau plonjori dupa cum le spunem noi.Din incrucisarea acestor « dolapci » cu rolleri orientali au rezultat o intreaga serie de alte rase de rolleri in toata zona balcanica asa cum sunt rollerii de Sarajevo, rollerii de Pristina, rollerii macedoneni(dunek) sau rollerii bulgaresti(Akmani sau cei de Plovdiv) precum si diverse varietati de plonjori,asa cum e porumbelul Wuta din Grecia.Tot « dolapcii » au stat la baza formarii zburatorilor sarbesti de astazi dar in combinatia cu un zburator de inaltime,zburatorul Katal.Interesant este de remarcat si faptul ca traditia ori predilectia locala,in zonele unde turcii au stat vremelnic,a fost determinanta in formarea anumitor rase.Daca sunt zone unde influentele tipului de zburator care sunt acesti « dolapci » sunt determinante,sunt si zone,cum e tara noastra ori Bulgaria unde nu exista varietati de porumbei plonjori,atat la noi cat si la sud de Dunare fiind preferati ori rollerii « clasici » ori zburatorii de inaltime.
In ceea ce priveste zona ruseasca,si aici ma refer la tot teritoriul fostei URSS,adica atat zona europeana cat si cea asiatica,aceasta este recunoscuta pentru bogatia de rase cultivate din timpuri indepartate.Mai mult decat atat,exista documentate rase cu vechime atestata la cateva sute de ani intr-o mare varietate de caracteristici,atat rase de zburatori cat si rase de jucatori.Cele mai importante centre de crestere si selectie raman insa zona Moscovei si a oraselor Peterburg, Orel, Tambov, Tula, Kaluga, Riazan precum si a altor zone.Practic zona ruseasca ofera cea mai mare bogatie si diversitate de rase din toate cate se cunosc iar multe din rasele romanesti de astazi poarta o puternica amprenta a acestor rase rusesti.Despre rasele de provenienta ruseasca exista o bogata documentatie insa parcurgerea acesteia nu este deloc un lucru la indemana avand in vedere ca,aproape in intregime,aceasta este disponibila doar in limba rusa.
Revenind insa la porumbeii din zona Galatiului,ei trebuie sa fi cunoscut aportul ambelor zone de influenta fapt regasit ulterior in caracteristicile lor.Vechimea rollerilor galateni nu poate fi determinata cu precizie, insa se stiu anumite amanunte care pot conduce la o anumita localizare in timp a acestora. Potrivit autorului american K.D. Spurling, care a avut parte de o buna documentare atat la noi in tara cat si in zona ruseasca ori alte tari balcanice,el scriind diverse articole avand ca tema mai multe rase din aceasta zona,deci conform acestuia, cea mai veche varietate cunoscuta de « galatean » a fost « moriscarul de Galati » a carui nastere e datata pe la mijlocul sec.19, porumbeii fiind selectati dupa niste aptitudini specifice de un anume Gioni Moriscar, care a trait la Galati in acele vremuri. Spurling face si remarca, total indreptatita, dupa care unele varietati de moriscari pastreaza intocmai specificul desenului existent la turmanii rusesti baltati,de unde si concluzia originii acestora in respectivii jucatori rusesti. Caracterele morfologice, aptitudinile de joc precum si bogatia coloristica existenta la jucatorii rusesti o gasim si la moriscarii galateni. Sigur ca ei n-au fost niciodata identici cu cei rusesti, dar originea lor este fara indoiala acolo mai mult decat am presupune ca ar proveni din rollerii Orientali de care ii deosebesc conformatia generala, lungimea ciocului si mai ales tipul variat de baltatura, inexistent la rollerii Orientali. Avand in vedere acestea se poate spune ca varietatea de moriscari ar fi cea mai veche in cadrul a ceea ce s-a numit ulterior rasa de Galati.
Mai tarziu, vorbim de doua nume care ar sta la baza altor varietati in cadrul rasei si aici ne referim la Ghita Rosu si Savescu, dar in cazul acestora « liniile » create de ei nu puteau sa fi aparut mai inainte de sfarsitul deceniului 2 al secolului trecut dar cel mai probabil dupa anul 1920. Este oarecum unanim recunoscut ca tipurile de porumbei create de cei doi au fost printre cele mai performante in cadrul rasei,doar ca,desi de data relativ recenta,nasterea lor n-a fost explicata niciodata cu atat mai mult cu cat vorbim de tipologii diferite,trasaturile comune fiind un zbor si un joc performante.Faptul ca amandoua varietatile au fost cunoscute doar in varianta de baltat pe vanat ne face sa consideram ca legatura cu rollerii Orientali e destul de mica. Tipul de porumbel Ghita Rosu are, chiar conform cu descrierea din cartea lui Leonte, similitudini mari de tot cu jucatorii de Tambov, o rasa de foarte buni zburatori si jucatori rusesti,cu desen capacit pe vanat, cozi albe ori baltate, ochi galbeni si picioare jampirate.
Comparatia descrierilor celor doua rase ne duce la o concluzie certa :sunt mult prea multe elemente comune ca sa nu fie o legatura directa intre ele. Parerile dupa care in porumbeii tip Ghita Rosu ar exista sangele porumbeilor Dunek nu prea stau in picioare pentru ca acestia sunt o rasa foarte veche,deci foarte bine stabilizata genetic,cu ceva elemente comune intr-adevar,dar care sunt total diferiti in aptitudini,deoarece Dunek este o rasa de plonjori cu caracteristici diferite si care nu puteau fi eliminate intr-o perioada scurta de timp avand in vedere stabilitatea genetica a rasei in discutie.O cu totul abordare trebuie sa avem in ceea ce priveste rasa lui Savescu,care prin trasaturile ei ne duce in cu totul alt plan. Prezenta carunculilor,uneori chiar masivi, la pasari ajunse la varsta de 3-4 ani ne obliga sa ne gandim la un stramos care sa aiba acest caracter.Ori din tot ce exista rasa de roller cunoscuta nicaieri nu gasim acest element; in cazul asta nu putem invoca decat prezenta chiar daca nu in mod direct ci prin diverse variante descendente, a porumbelului turc sau a porumbelului de Cipru, asa cum mai este cunoscut si care astazi e putin probabil sa mai existe in rasa pura.
Pe de alta parte in evolutia rollerilor galateni nu putem ignora aportul acelor porumbei cu desen « cap-coada » adusi in jurul anilor 1900 din Germania de catre negustorul Stefan Ionita si care foarte probabil ca erau jucatori de Hamburg,acestia, stand si la baza rasei scurtilor de Braila,porumbei socotiti de Peterffi ca fiind o subrasa a jucatorilor galateni, fapt oarecum adevarat dar si discutabil totodata.
In privinta rollerilor galateni unicolori acestia pot fi deopotriva descendenti atat din rollerii Orientali cat si din turmanii rusesti unicolori fiind greu de inlaturat vreuna din ipoteze.Totusi trebuie facuta o remarca in legatura cu un alt aspect subliniat in cuprinsul acestui articol.Faptul ca,asa precum se vede, din fondul genetic al rasei rollerilor galateni lipseste gena pentru « almond » iar cea pentru desenul pestrit este extrem de rar prezenta in timp ce la rollerii Orientali acestea sunt foarte frecvente, ar trebui sa ne ridice serioase semne de intrebare asupra unei influente hotaratoare a rollerului Oriental in geneza jucatorilor galateni.
Pe de alta parte, avand in vedere faptul ca Dobrogea a fost timp de aproximativ 400 de ani, sub ocupatie otomana, este imposibil ca unele rase turcesti precum si Rollerul Oriental sa nu-si lase amprenta asupra porumbeilor autohtoni. Materialul eterogen astfel format, putand fi ulterior incrucisat cu unele rase rusesti, rezultand unele din multitudinele de varietati ale rasei de Galati. Daca e sa privim la desenul” galatenilor” si “constantenilor”, ele se aseamana foarte bine, motiv pentru care putem banui ca au cel putin un stramos comun, cel mai probabil acel “capacit turcesc” care poate fi una din varietatile de Istambul Bango sau Azman. Un alt motiv care ne face sa credem acest lucru este prezenta carunculilor la mandibula inferioara si a baltului, care apar la majoritatea exemplarelor mature.
Influenta Rollerului Oriental se observa mai ales in stilul de zbor si de joc, stil pe care Jucatorul de Galati il pastreaza cel mai bine, comparativ cu alte rase care pot avea Rollerul Oriental in ascendenta lor.
De asemenea, prezenta in cadrul rasei a exemplarelor motate ne duce tot inspre o ascendenta in cadrul raselor rusesti stiut fiind ca nu exista rolleri Orientali motati.
In ceea ce priveste aptitudinile jucatorilor galateni,fiindca si acestea sunt in stransa legatura cu originile lor trebuie sa spunem ca ne limitam a-i considera ca apartinand rasei doar pe aceia care pastreaza specificul clasei « rollerilor » orice alte tentative facute de-a lungul timpului in a-i considera ba drept o rasa de zburatori fara joc ba aplicandu-le tot felul de altoiuri cu scopul de a-i face mai « frumosi » scotandu-i in afara specificului unei rase de rolleri.Este un fapt de notorietate ca rollerii,indiferent cum li se spune,nu sunt porumbei zburatori de lunga durata,ei putand atinge durate de zbor de 2-3 ore si doar in cazuri exceptionale mai mari, succesul in practicarea zborului cu acest tip de porumbel fiind doar antrenamentul pasarilor tinere.
La noi, lipsa unei documentatii scrise,mai vechi sau mai noi,a fost inlocuita de o transmitere pe cale orala a informatiei ceea ce a dus la nasterea a tot felul de legende in legatura cu aceasta rasa.Mai mult decat atat,chiar si in acele lucrari care s-au scris la noi despre porumbei datele prezentate sunt atat de pline de echivocuri incat au generat o nesfarsita serie de controverse.Vorbim desigur de cea mai performanta rasa romaneasca dar ca sa-i evidentiem corect valoarea e necesar s-o scoatem din zona controverselor si-a imaginarului si s-o tratam drept ceea ce este.Pentru ca rasa nu este nici atat de veche precum se vehiculeaza si nici atat de ultraperformanta precum s-a tot spus.Faptul ca in prima lucrare despre porumbei scrisa de un roman si ne referim la brosura lui Bostina-Lipanesti din 1935 nu se face absolut nici o referire la porumbeii galateni ne obliga sa ne gandim ca aceasta rasa a fost si multa vreme doar o rasa locala,notorietatea venindu-i mai tarziu cand rasa s-a raspandit in aproape toata tara si in strainatate.
Incercand acum sa-i deslusim originile si s-o raportam la rase similare ei nu facem decat sa spunem ca pozitionarea noastra ca si crescatori ai ei trebuie sa fie corelata cu aptitudinile ei trecute si prezente,nepunandu-i in sarcina,asa cum s-a mai spus si cu alte prilejuri, limite de performanta dincolo de posibilitatile ei reale.
Vorbind de clasa porumbeilor de tip “roller” e necesar a spune ca,exceptand jucatorul de Galati,alta rasa la care in mod pregnant s-a constatat manifestarea jocului specific clasei,este jucatorul de Calarasi,alte rase romanesti la care,in mai mica masura intalnim exemplare cu joc tipic clasei fiind jucatorii constanteni,cei braileni,baltatii romanesti sau bimotatii ardeleni,precum si cele doua rase cu denumire tipica-rollerii de Timisoara si cei de Lugoj.
In Romania ,este in general acceptat faptul ca cel mai valoros porumbel de tip roller este ceea ce noi numim Jucatorul de Galati, “galatean” sau Roller romanesc. Ceea ce ne face sa afirmam acest lucru sunt caracteristicile pe care acest porumbel le prezinta sau mai bine zis ar trebui sa le prezinte, atunci cand este lasat sa zboare in libertate si anume: zbor de mare inaltime, uneori cu perioade de disparitie, de lunga durata si joc in siraguri, mai scurte sau mai lungi, uneori cu o combinatie de figuri, tipice pentru acest tip de porumbel. Practica nefericita din ultimele decenii, nu a ocolit nici rasele romanesti de zbor si/sau joc, transformand o mare parte din rasele noastre in rase de “ornament” care sunt apreciate in special dupa aspectul exterior. Nici Jucatorul de Galati nu a fost exceptat de la acest curent columbofil.
Inca din anii ’80 se organizau concursuri de zbor si joc oficiale, organizate de sectia de zbor a porumbeilor de agrement din cadrul Uniunii Columbofile din Romania acelor ani. Rezultatele, precum si numele celor care au participat la acele concursuri , se pot regasi in buletinele informative columbofile din acea perioada. Nici atunci, nici in anii ’90 dar nici in prezent, numarul celor care au participat sau participa la astfel de concursuri nu este semnificativ in comparatie cu numarul total de crescatori de rase de zbor si/sau joc.
Mai mult decat atat, niciodata nu s-a impus ca un porumbel care se intituleaza “zburator” sau “jucator” sa poata aduce vreo dovada ca isi merita numele. Astfel , la expozitii, acesti porumbei au fost prezentati in boxe individuale, fiind apreciati dupa aspectul exterior, nicidecum dupa prestatia din aer. A fost o perioada cand s-a dorit expunerea lor separat, in voliere, insotiti de fisele de arbitraj de la concursuri; dar ce folos , atata timp cat in expozitii erau declarate “campioni” exemplarele din boxe, care nu aveau nici cea mai mica legatura cu caracterele de baza ale rasei. Lipsa de interes fata de performantele din aer a porumbeilor de zbor si/sau joc, poate fi unul din motivele pentru care participarea la acest tip de concursuri a fost si este atat de scazuta. In anii ’80, primele rase cu care s-a participat la concursuri oficiale au fost cele straine (Tippleri Englezi si Berzati de Budapesta), urmand ca mai apoi, la indemnul d-lui Bonatiu si sub directa coordonare a compartimentului de zbor, condus de dl. Ioan Sasu de la Satu-Mare, sa se concureze si cu rase romanesti ( Ciungii de Ploiesti si Jucatori de Galati). Mai tarziu, s-au facut concursuri oficiale si cu alte rase romanesti- Rosii de Targoviste, Zburatori de Severin si o varietate de zbor a Jucatorului de Galati, numita Zburatori de Galati. A fost primul pas spre delimitarea clara a “galatenilor” care joaca de cei care doar zboara.
